Ziua Crăciunului, ziua
Naşterii Domnului, se bucură de o specială şi laborioasă pregătire încă
din ziua premergătoare acestei sărbători, vorbindu-se sugestiv de Ajunul
Crăciunului (24 decembrie). La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai
bine datinile acestei perioade a anului.
În Ajunul Crăciunului, gospodinele se îndeletnicesc cu făcutul
covrigilor, colăceilor şi colacilor (care, în tradiţia populară trebuie
să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând
Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Precista la naşterea pruncului şi
căreia i-au fost tăiate mâinile). Colacii sunt pregătiţi pentru
colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii
sunt daţi colindătorilor mărunţi, colăceii sunt pentru colindătorii mai
numeroşi, iar colacii vor fi ai flăcăilor şi ai colindătorilor neamuri.
De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc şi 'scutecele'
sau 'pelincile' - 'pelincuţele Domnului', amintind de cele care au fost
de trebuinţă la naşterea Mântuitorului. Acestea sunt presărate din timp
cu apă călduţă, cu zahăr pisat, amestecat cu nucă sau cu sămânţă de
cânepă. În seara de Ajun, stăpâna casei, merge în 'casa mare', aşează pe
masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu
turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru
colţuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune
câte un fuior de cânepă despre care, spun unii că ar fi barba lui Moş
Crăciun.
Împodobirea Mesei din seara lui Ajun diferă de la o localitate la alta, dar au în comun faptul că toate bucatele sunt de post.
Nimeni din cei ai casei nu are voie să guste până ce preotul nu
blagosloveşte masa, nu gustă din felurile de mâncare şi nu cinsteşte un
pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub faţa de masă, doi
colăcei şi o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele
de colaci.
Sfinţirea mesei de Ajun şi vestirea Naşterii Domnului este o datină
veche îndeplinită de preoţi şi însoţitorii acestuia. În popor se spune
că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se
ajuneze şi până nu se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de
steaua observată de către magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să
se mănânce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va
fi mai demn pentru Sfânta Împărtăşanie.
Există credinţa că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid şi
de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele
îngereşti pot fi auzite doar de cei curaţi la suflete. Deschiderea
cerului permite oricărui creştin să îşi pună o dorinţă, care cu
certitudine, se va îndeplini.
În această seară de Ajun, sunt o serie de obiceiuri, care sunt
îndeplinite cu sfinţenie de membrii familiei sau comunităţii, pentru ca,
în anul ce vine, toate treburile să meargă bine. Spre seara lui
Crăciun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate
lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea,
înainte de răsăritul soarelui se trezesc şi pun mâna pe uneltele cu care
muncesc, ca să se folosească cu uşurinţă la lucrul pământului întreg
anul. Din acelaşi motiv, femeile îşi găsesc puţin timp să folosească
furca, fuiorul, acul pentru a se bucura de spor în noul an. Fetele
nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe
laiţă şi să mănânce câte ceva, ca astfel peţitorii lor să nu întârzie.
Printre aceste nenumărate preocupări, omul de la ţară nu uită
niciodată de raportul pe care trebuie să-l întreţină cu natura. Femeia
care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă
şi cu mâinile pline de aluat le meneşte 'măr, astfel rodnic să fii cum
stă aluatul pe mâinile mele'. Alte gospodine după ce dau pâinea în
cuptor nu uită imediat să spună 'cum e cuptorul şi lopata plină de pâine
aşa să fie copacii, pomii plini de poame'.
În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicaţi şi copiii de toate
vârstele, care, cu mult timp înainte, şi-au pregătit tovărăşiile pentru
a umbla cu colindatul ce deschide ciclul sărbătorilor de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu