Ceremonia de înhumare a tinerei de 23 de ani, Aura Ion, care și-a
pierdut viața în tragicul accident aviatic din Munții Apuseni, de luni, a
avut loc, în această după-amiază, la Cimitirul Ghencea Militar 3.
Citiţi mai mult: FOTOGRAFIA ÎNGROZITOARE a SUFERINŢEI infinite
provocate de un STAT INCOMPETENT. Pot cei RESPONSABILI să privească
aceste IMAGINI?
Sute de oameni au participat la funeraliile studentei la Medicină care și-a pierdut viața din pasiune pentru profesia de medic. Mulți dintre cei prezenți nu au cunoscut-o personal, ei fiind impresionați de drama Aurei Ion și, în același timp, revoltați că autoritățile nu au fost capabile să reacționeze la timp pentru a-i salva viața.
Slujba de înmormântare a fost precedată de fanfara militară, iar sora cea mare a Aurei a plâns tot timpul, cu poza surorii ei mai mici în brațe. La Cimitirul Ghencea Militar 3 a venit și pădurarul Argentin Todea, unul dintre localnicii din Horea care a ajuns printre primii la locul tragediei aviatice.
După „veşnica pomenire”, sublocotenent Simona Bălăşescu, a fost invitată de preot să rostească un mesaj, în calitate de reprezentantă a studenţilor de la Institutul Medico-Militar şi Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. „Aura şi-ar fi dorit discreţie, dar nu putem să nu îi aducem un omagiu celei care a făcut sacrificial supreme”, îşi începe discursul. Complexitatea, setea de cunoaşterea şi dorinţa de „o iubire ca-n poveşti” sunt trăsături care au definit-o cel mai bine pe cea care ţinuse să înveţe pe viu medicina, în neneumărate misiuni de voluntariat.
„Aura era vocea raţiunii. Era cuvântul care te alina, te dojenea, dar totdeauna era inima care era alături de tine, printr-o sinceritate simplă, deşi cuvântul care o caracteriza era complexitatea. Iubea să cunoască, să ştie şi să cuprindă, să pună întrebări şi să primească răspunsuri care să-i hrănească setea de cunoaştere. Iubea liniştea, iubea iubirea şi visa la o iubire ca-n poveşti. Când simţea că oboseala şi stresul îşi făceau simţită prezenţa, când era plină de îndoieli şi de semne de întrebare, se retrăgea din atenţia publicului. Aşa cum îi plăcea să spună, suntem înconjuraţi de frumos, de muzică, de familie şi de cărţi. Şi-a slujit cu devotament patria, încununându-şi parcursul cu jertfa supremă. Prin jertfa făcută, Aura nu este doar un exemplu demn de urmat ce se va pierde în neant în timp, ci eroina unei naţiuni care ne-a arătat ce înseamnă sacrificul suprem”, a fost discursul, rostit, printre lacrimi, fosta colega a Aurei.
Sute de oameni au participat la funeraliile studentei la Medicină care și-a pierdut viața din pasiune pentru profesia de medic. Mulți dintre cei prezenți nu au cunoscut-o personal, ei fiind impresionați de drama Aurei Ion și, în același timp, revoltați că autoritățile nu au fost capabile să reacționeze la timp pentru a-i salva viața.
Slujba de înmormântare a fost precedată de fanfara militară, iar sora cea mare a Aurei a plâns tot timpul, cu poza surorii ei mai mici în brațe. La Cimitirul Ghencea Militar 3 a venit și pădurarul Argentin Todea, unul dintre localnicii din Horea care a ajuns printre primii la locul tragediei aviatice.
După „veşnica pomenire”, sublocotenent Simona Bălăşescu, a fost invitată de preot să rostească un mesaj, în calitate de reprezentantă a studenţilor de la Institutul Medico-Militar şi Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. „Aura şi-ar fi dorit discreţie, dar nu putem să nu îi aducem un omagiu celei care a făcut sacrificial supreme”, îşi începe discursul. Complexitatea, setea de cunoaşterea şi dorinţa de „o iubire ca-n poveşti” sunt trăsături care au definit-o cel mai bine pe cea care ţinuse să înveţe pe viu medicina, în neneumărate misiuni de voluntariat.
„Aura era vocea raţiunii. Era cuvântul care te alina, te dojenea, dar totdeauna era inima care era alături de tine, printr-o sinceritate simplă, deşi cuvântul care o caracteriza era complexitatea. Iubea să cunoască, să ştie şi să cuprindă, să pună întrebări şi să primească răspunsuri care să-i hrănească setea de cunoaştere. Iubea liniştea, iubea iubirea şi visa la o iubire ca-n poveşti. Când simţea că oboseala şi stresul îşi făceau simţită prezenţa, când era plină de îndoieli şi de semne de întrebare, se retrăgea din atenţia publicului. Aşa cum îi plăcea să spună, suntem înconjuraţi de frumos, de muzică, de familie şi de cărţi. Şi-a slujit cu devotament patria, încununându-şi parcursul cu jertfa supremă. Prin jertfa făcută, Aura nu este doar un exemplu demn de urmat ce se va pierde în neant în timp, ci eroina unei naţiuni care ne-a arătat ce înseamnă sacrificul suprem”, a fost discursul, rostit, printre lacrimi, fosta colega a Aurei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu