Maestrul incontestabil al basmelor și al poveștilor, Ion Creangă s-a
născut pe 1 martie 1837, la Humulești, județul Neamț, dintr-o familie cu
alți șapte copii, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și
Petre. Opera sa fundamentală, "Amintiri din copilărie", este de fapt o
autobiografie savuros scrisă, cu un farmec inconfundabil și un parfum
aparte.
La 16 ani este înscris la Școala Domnească din Târgu Neamț sub numele de
Ștefănescu Ion, iar apoi la Școala catihetică din Fălticeni, "fabrica
de popi", sub numele de Ion Creangă. Pe 26 decembrie 1859, la 22 de ani,
devine diacon al bisericii Patruzeci de sfinți din Iași, însurându-se
cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu.
Ajunge învățător la Școala Primară nr. 1 din Iași, la îndrumarea lui Titu Maiorescu, și este exclus definitiv din rândurile clerului pe 10 octombrie 1872, deoarece și-a părăsit nevasta și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate inacceptabil cu statutul de diacon. În 1875 se cunoaște cu Mihai Eminescu, de care devine foarte apropiat.
Timp de 6 ani, între 1883 și 1889, este bolnav de epilepsie, suferință care-i va provoca și moartea, pe 31 decembrie 1889, la doar 52 de ani. Pe 2 ianuarie 1890 este înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.
Ajunge învățător la Școala Primară nr. 1 din Iași, la îndrumarea lui Titu Maiorescu, și este exclus definitiv din rândurile clerului pe 10 octombrie 1872, deoarece și-a părăsit nevasta și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate inacceptabil cu statutul de diacon. În 1875 se cunoaște cu Mihai Eminescu, de care devine foarte apropiat.
Timp de 6 ani, între 1883 și 1889, este bolnav de epilepsie, suferință care-i va provoca și moartea, pe 31 decembrie 1889, la doar 52 de ani. Pe 2 ianuarie 1890 este înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu