Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri străvechi ce ţin de
credinţa unei curăţiri şi înnoiri interioare, manifestată prin
primenirea casei şi înnoirea hainelor, alături de alte tradiţii, printre
care şi forme de curtare, cum ar fi stropitul fetelor.
Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi
bucatele care se fac în casă. De "curăţenia de Paşte" orice gospodină
trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea
musafirilor pe parcursul a trei zile de sărbătoare.
Preparatele de Paşti care în general nu lipsesc de pe masă sunt ouăle
roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. Ouăle se vopsesc în Joia
Mare, considerându-se un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri,
când la Biserică are loc Prohodul.
La ţară, românii aleg ouă proaspete de găină şi raţă prin scufundarea
lor în apă (ouăle proaspete cad la fund, cele vechi se ridică la
suprafaţă) şi pregătesc uneltele de ornamentat. Cele mai vechi "condeie"
au fost lumânarea - cu al cărui capăt încins la foc se desenau pe ou
anumite semne - şi pana de gâscă. Oamenii topesc ceara de albine în care
se adaugă puţin cărbune pisat, încondeiază ouăle cu motivele dorite şi
le pun apoi în vopsea pentru colorarea fondului. Local, se folosesc
metode noi de decorare, mai mult sau mai puţin legate de încondeierea cu
ceară: ouă pictate, decorate în relief, încondeiate cu frunze de
plante, împodobite cu mărgele.