Dupa ce savantii s-au pus de acord privind
nasterea Universului si Big Bang a devenit o teorie aproape unanim
acceptata, dilema privind sfarsitul Universului era o urmare fireasca.
In aceasta privinta insa, parerile specialistilor sunt mai impartite.
Una din primele teorii privind modul in care Universul va sfarsi a
fost propus in anii 1920, de mai multi fizicieni, printre care si
celebrul Albert Einstein.
S-a numit “Modelul Ciclic” si afirma ca
Universul incepe cu un Big Bang, se extinde pana cand forta
gravitationala preia controlul si atunci toata materia se prabuseste in
ea insasi, intr-o “mare implozie (mare colaps)”, rezultand o
alta singularitate similara unei gauri negre, care va duce la un alt Big
Bang, iar acest ciclu se va repeta la infinit.
Teoria Marelui Colaps, ca final al Universului si nu neaparat ca parte a Modelului Ciclic, a fost mult timp sustinuta de unii fizicieni.
Ea
se bazeaza pe faptul ca, in final, Universul va colapsa din cauza
fortei gravitationale, care va opri expansiunea si va determina actiunea
opusa, totul urmand sa se termine asa cum a inceput, cu o singularitate
similara unei gauri negreu, de unde a pornit explozia initiala, Big
Bang.
In cazul Modelului Ciclic, exista o serie infinta de cicluri Big
Bang - Big Crunch, insa in ambele modele teoretice apare o problema:
observatiile astronomice arata ca Universul continua sa accelereze, nu
tinde sa se contacte.
Descoperirea recenta a “energiei intunecate”,
in secolul XXI, a oferit informatii suplimentare, care par sa rezolve
aceasta dilema a expansiunii si accelerarii continue a Universului. Tot
ea a dat insa nastere unei noi teorii: Marea Ruptura.
Marea
Ruptura este o teorie lansata pentru prima data in 2003 si afirma ca
materia, de la galaxii la atomi, va fi in final “descompusa” complet,
din cauza expansiunii continue.
Ipoteza se bazeaza pe observatii astronomice recente, care au
demonstrat ca Universul isi accelereaza expansiunea, nu o incetineste,
asa cum ar fi fost iresc sa se intample in cazul Modelului Ciclic sau al
Marii Implozii.
Explicatia actuala privind aceasta continua
accelerare este existenta “energiei intunecate”, aceasta opunandu-se
fortei gravitationale, care in mod normal ar fi trebuit sa opreasca la
un moment dat expansiunea si sa duca la colaps.
Marele Inghet
este o alta teorie privind sfarsitul Universului. Potrivit acesteia, la
un moment dat, Universul isi va consuma intreaga energie termodinamica
si totul “va ingheta”, la fel cum o masina care merge un timp indelungat
ramane pana la urma fara combustibil si se opreste.
Ideea a fost sustinuta prima data in anul 1851, de catre William Thomson, Lord Kelvin, si invoca o aplicatie a primelor doua legi ale termodinamicii.
Caldura este generata de miscare, aceasta de energie si in final
energia se va diminua si va disparea complet, in mod firesc. La
momenttul respectiv insa, Thomson a precizat ca ipoteza lui se aplica in
cazul “unui Univers finit, cu o materie limitata, supusa legilor existente ale fizicii”.
Savantul a declarat ca “este
imposibil ca concepem o limita a materiei din Univers si mai curand
trebuie sa avem in vedere un progres continuu, un spatiu fara sfarsit si
o actiune care transforma energie potentiala in miscare si miscarea in
caldura.”
Poate ca moderna ipoteza a Marii Rupturi i s-ar fi parut interesanta Lordului Kelvin, avand in vedere aceste afirmatii ale sale.
Cat
timp savantii nu stiu inca exact ce sunt si cum anume functioneaza doua
mari enigme ale Universului - "energia intunecata" si "materia
intunecata", este lesne de banuit ca in curand vor aprea noi teorii
privind sfarsitul Universului, care sa tina pasul cu ultimele
descoperiri si cercetari in domeniu.













