Tradiţii pentru spor şi sănătate în Postul cel Mare :

După Săptămâna Albă, care s-a încheiat cu Lăsatul sec de brânză, creştinii ortodocşi şi greco-catolici sunt pregătiţi spiritual să parcurgă drumul aspru al Postului Mare. Urmând această etapă duhovnicească, care durează 48 de zile, creştinii împlinesc o terapie a învierii sufletului.

De-a lungul secolelor, înţelepţii Ortodoxiei au vorbit despre anumite rânduieli spirituale, pe care creştinii le respectă de bună voie, de la îndatoririle de dietă, de smerenie şi până la faptele de milostenie creştină.

Pentru creştinii care nu împlinesc doar o postire făţarnică, Postul Mare contribuie la răstignirea patimilor şi la învierea iubirii milostive.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În timpul Postului Mare nu se fac nunţi şi botezuri, iar postitorii nu participă la petreceri şi nici la evenimente de familie, care nu respectă restricţiile alimentare şi viaţa spirituală, specifice Postului.

Sunt scutiţi de la Post copiii, bolnavii, bătrânii şi militarii

Pe parcursul Postului Mare există două dezlegări la Peşte şi la vin: una este orânduită pe 25 martie, la sărbătoarea Bunei Vestiri şi cealaltă pe 8 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii.

Prima zi a Postului Mare se numeşte şi Lunea curată.

După tradiţie, în această zi creştinii purifică gospodăria, spaţiul în care trăiesc, împlinind unele ritualuri strămoşeşti : se face curăţenie după petrecerea de Lăsatul sec de brânză, se tămâiază casa şi se stropeşte casa cu agheazmă ( exceptând baia).

 

În Lunea Curată, odinioară, femeile spălau doar vasele în care pregăteau, de obicei, mâncarea de dulce, apoi le puneau în pod sau în cămară , până la sfârşitul Postului.

Firimiturile de la masa de Lăsatul sec de brânză se puneau în mâncarea păsărilor din gospodărie de stăpânul casei, care le chema în dimineaţa acelei zile: "Veniţi păsări, să vă dau şi vouă din bucatele mele cu care prind Postul, dar şi voi să prindeţi Post de la bucatele de vară!"

În prima Marţe după Lăsatul Secului, fetele şi femeile tinere începeau să lucreze la costumele naţionale cu care se îmbrăcau de Paşti.

Acum, există o nouă tradiţie: gospodinele îşi cumpără în această zi lână sau mătase din care să-şi împletească un obiect de îmbrăcăminte până la Paşti şi să-l poarte în seara de Înviere; tradiţia spune că respectând acest obicei, ele vor avea spor în activitatea de zi cu zi, până la Postul din anul viitor.

Acum începe Postul propriu-zis care durează 48 de zile, iar alimentaţia se bazează integral pe produse vegetale.

Mijlocul Postului Mare, numit şi Păresimile, orânduit totdeauna într-o zi de miercuri, este o zi de bilanţ pentru orice gospodărie. În trecut, gospodinele socoteau câtă cânepă mai aveau de tors, pentru că sorocul era la Joia Mare.

Acum, gospodarii socotesc treburile restante din gospodăria lor şi fac o planificare riguroasă a acestora, pe zile, tot până la Joia Mare.

Treburile neteminate la timp, spune tradiţia, alungă sporul din acea casă.

În Săptămâna Mare a Peştelui, cei care au ţinut Post se duc să se spovedească duhovnicului lor, mărturisindu-i acestuia păcatele sau greşelile făcute, prin care i-au supărat pe semenii lor.

Spovedania făcută duhovnicului este tainică, iar preotul nu are voie să spună nimănui mărturisirile credinciosului care i se confesează.

După ce creştinul s-a spovedit, se poate împărtăşi; preotul îi dă puţin vin şi anafură, reprezentând sângele şi trupul Domnului.

Postul este jerfă şi mulţumire

Pe parcursul celor şase săptămâni de post, credinciosul posteşte pentru ca Dumnezeu să-i împlinească o dorinţă, să-l elibereze de un necaz şi să-i dea sănătate, dar dacă cerem ceva fără să jertfim şi noi ceva, rugăciunea nu ne este ascultată.

De aceea, spun dfinţii părinţi, intrând în Săptămâna Mare, credincioşii Săptămâna Mare, credinciosul posteşte pentru a dărui mulţumirea şi iubirea lui lui Hristos, cel care s-a răstignit pentru păcatele noastre.