Andreea şi Monica, gemenele necazului, au nevoie de ajutor! (I)

Andreea şi Monica Paraschivescu (şase ani şi patru luni) sunt gemene şi frecventează grădiniţa Liceului Pedagogic. Povestea lor este una impresionantă, iar cuvintele pentru a exprima tristeţea ce se ascunde în spatele ei adună variate forme şi emoţii. Inocenţa din ochii lor răsfrânge o căldură greu de conturat, iar mânuţele fetiţelor tind să cuprinde întreaga bucurie pe care ele o percep din orice lucru ce le iese în cale.

Cele două fetițe nu au împlinit încă șapte anișori

Aceste fetiţe drăgălaşe, care emană bucurie, au ajuns în grija mătușii lor, Elena Mocanu, cunoscută ca „Ica“. Aceasta a devenit ca o mamă pentru ele, de când le-a luat în grijă şi a încercat să le ofere cât s-a putut de mult, pentru a avea o copilărie fericită. „Gemenele au fost luate de mine în îngrijire pe data de 8 martie 2010. A fost cel mai minunat cadou pentru mine, deoarece am pierdut şase sarcini şi nu am putut avea copii. M-au ajutat să trec uşor peste necazuri. Râsul lor, vocea caldă, chipurile lor de îngeri m-au încurajat“, a afirmat Ica.

 

 Sub aripa mătuşii paterne

 Fetiţele au ajuns în grija mătuşii deoarece părinţii lor au grave probleme de sănătate şi nu le pot îngriji. Tatăl lor are epilepsie şi prezintă un grad avansat de oligofrenie, iar mama cu handicap nu le-a mai sprijinit. Astfel, Ica, sora tatălui lor, a hotărât să le ia pe fetiţele neglijate. „Tatăl lor nu le poate îngriji, e epileptic, iar mama are handicap. Fetiţele erau neglijate şi mi se rupea sufletul să le văd aşa pe nepoţele. De doi ani de când le am în grijă, am luptat din toată inima să le asigur o copilărie fericită, aşa cum au şi alţi copii“, a adăugat Ica Mocanu.

 „Fratele lor cel mare, de 11 ani, este în grija unchiului, a fratelui meu cel mare. Le este dor de el fetiţelor şi caută chipul lui în alţi băieţei pe care îi găsesc în parc. Ele cer o scurtă îmbrăţişare pentru a-şi potoli dorul. Până acum doi ani, fetiţele stăteau la Sudiţi, cu fratele lor mai mare“, a mai precizat Ica Mocanu.

 Gemenele au găsit în mătuşa Ica dragostea maternă care le-a lipsit. Sunt extrem de afectuoase şi nu ratează ocazia de a o îmbrăţişa foarte des pe cea care acum le este mamă. „Îngeraşii mă strigă fie cu apelativul «mama», fie pe nume, Ica. Niciodată nu am vrut să le sugerez să îmi dea titulatura de mamă, ele singure au simţit să facă asta. Eu sper că mi-am câştigat această titulatură în faţa lor. Eu, una, le iubesc şi le îndrăgesc ca şi când ar fi fetiţele mele. Mă uit în ochişorii lor verzi şi mă încarc de toată bucuria. Mă iau în braţe şi simt o căldură care nu se poate exprima în cuvinte. Fie un gest mărunt din partea lor, emoţiile interioare sunt mari. E o minune că le am lângă mine“, spune aceasta, emoţionată.

 Deşi i s-a propus să dea fetiţele spre adopţie, nici nu se încumetă să se gândească la aşa ceva. „Nu mă pot despărţi de fetiţe. Nu văd viaţa fără ele, pentru că ele mi-au trezit dorinţa de viaţă şi tot ce poate fi mai frumos. Gingaşe, foarte isteţe, ele memorează repede poezii şi mi le recită. Sunt atât de încântată când le aud, simt că îmi creşte inima în piept“, a adăugat Elena Mocanu.

 Situaţie financiară grea

 Gemenele stau împreună cu mătuşa şi unchiul lor într-un apartament modest de două camere. Sursa lor de venit este alocaţia socială de 190 de lei, pensia Icăi, de trei sute de lei, şi ce mai câştigă şi soţul acesteia, care, pe timp de iarnă, intră în şomaj. „Este foarte dificil, pentru că vrem să le oferim fetiţelor tot ce au nevoie. Au crescut mari şi, din toamnă, vor merge la şcoală. Au nevoie şi de calculator, şi de rechizite, hăinuțe, alimente, jucării, de toate. Eu nu mă voi opri aici. Voi face orice că îngeraşii mei să-şi legene aripile sub lumina unui soare cald al vieţii“, spune „mama“ gemenelor.

 Dar povestea nu se încheie aici. Ica  suferă de insuficienţă aortică şi trebuie operată cel târziu anul viitor. A mai fost operată în zona toracelui şi, de aceea, nu le poate lua pe fetiţe pe umăr, să-şi sprijine căpşorul delicat şi ea să le cânte, aşa cum îşi dorea din tot sufletul. „Le văd cum vin vesele la mine, să-mi stea pe umăr, iar eu încerc, cât pot, să le simt aproape. Dacă nu mă operam, aş fi putut să fac asta şi să le cânt fetiţelor“, a precizat Ica.

 Fetiţele merg în toate parcurile din Slobozia şi multă lume le îndrăgește. Nu puţini au fost şi cei care au sărit să le ajute. Au primit şi jucării, şi alimente de Crăciun. Ele sunt născute în ajun de Anul Nou, zi despre care Ica vorbește sugestiv. „Fetiţele sunt o bucurie sufletească de la Dumnezeu. Când e ziua lor, de fiecare dată, lumea e atentă cu ele şi le aduce câte un cadou. Ele m-au făcut să merg mai departe după moartea părinţilor mei. Dacă aceste raze de soare nu-mi luminau casa, viaţa mea nu ştiu cum ar fi arătat azi“, a specificat mătuşa fetelor.

 Educatoarea lor a remarcat că fetiţele sunt foarte isteţe, s-au integrat rapid între ceilalţi copii şi sunt foarte istețe. La grădiniţă, s-au strâns câteva fonduri pentru fetiţe, atât copiii, cât şi educatoarele contribuind la îmbunătăţirea situaţiei lor.

 Citiţi continuarea în ediția de luni a singurului cotidian din judeţ, Observator de Ialomița!